O nouă zi - o nouă minciună despre Ucraina și situația actuală tensionată de la granița ruso-ucraineană. După ce a anexat ilegal peninsula Crimeea în 2014 și a început o agresiune militară împotriva Ucrainei, Rusia a desfășurat o campanie de dezinformare, planificată și controlată de guvern, pentru a influența opinia publică din Rusia, țările învecinate cu Rusia, Uniunea Europeană și alte. Sprijinit de mass-media controlată de stat și de o rețea extinsă de mass-media pro-Kremlin, autoritățile ruse nu regret eforturile pentru a denigra Ucraina, o prezentă ca pe o amenințare la adresa securității internaționale și a critica comunitatea internațională pentru sprijinul acordat suveranității, integrității teritoriale și independența Ucrainei în cadrul granițelor sale recunoscute internaționale. În plus, campania rusă de dezinformare direct îndreptată împotriva Uniunea Europene și altor subiecte, în special NATO, și îi prezintă drept ca o amenințare constantă la adresa «intereselor legitime de securitate» ale Rusiei. În contextul consolidării prezenței militare ruse la granița cu Ucraina și pe peninsula Crimeea anexată ilegal, care s-a început în primăvara lui 2021, fluxul continuu de dezinformare s-a intensificat. În această recenzie se examinează cele mai răspândite și periculoase mituri - iar uneori minciuni absolute - despre conflictul ruso-ucrainean.
Mitul 1: «Tensiunile actuale - sunt rezultatul comportamentului agresiv persistent al Ucrainei și al aliaților săi de la Vest. Rusia își protejează doar interesele legitime și nu este responsabilă pentru acest conflict».
Aceasta nu este adevărat.
De fapt, Rusia continuă să încalce dreptul internațional, precum și alte acorduri pe care este obligată să le respecte. Prin anexarea ilegală a peninsulei Crimeea și comiterea unor acte de agresiune armată împotriva Ucrainei, Rusia, unul dintre membrii permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU, a încălcat cel puțin 12 tratate internaționale și bilaterale.
Printre acestea - Carta ONU, Actul final de la Helsinki și Carta de la Paris, care garantează egalitatea suverană și integritatea teritorială a statelor, inviolabilitatea frontierelor, abținerea de la folosirea forței sau amenințarea cu forța, precum și dreptul statul să aleagă sau să modifice măsuri pentru a-și asigura propria securitate.
Cu alte cuvinte, acțiunile Rusiei care încalcă integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei, în special în Donbass, și le pun în pericol, sunt ilegale. Aceste acțiuni continuă să amenințe sistemul european de securitate și să pună în pericol ordinea internațională bazată pe reguli.
Daca vorbim despre perderi in urma agresiunii ruse, aproximativ 14 mii de ucraineni au murit, iar un număr mult mai mare de oameni au fost răniți. În plus, 1,5 milioane de locuitori ai peninsulei Crimeea și ai regiunilor din estul Ucrainei au fost forțați să se mute din cauza conflictului.
Mitul 2: «Situația din Ucraina a dat naștere unui conflict. Există dovezi că Ucraina comite atrocități împotriva populației ce vorbește in limbă rusă din estul țării. Rusia a trebuit să intervină, printre altele, pentru că Ucraina și Rusia sunt «un singur popor». Ucraina se află în «sfera de influență privilegiată a Rusiei».
Aceasta nu este adevărat.
Acuzațiile conform cărora Ucraina își atacă propriul teritoriu și își persecută proprii cetățeni sunt absurde. Pentru a mobiliza sprijinul politic intern pentru agresiunea militară rusă, mass-media rusă controlată de stat caută neîncetat să denigreze Ucraina, acuzind pentru presupusul genocid din estul Ucrainei, făcând analogii cu nazismul și al Doilea Război Mondial și inventând povești pentru a crea un negativ răspuns din partea publicului.
Există multe exemple de istorii inventate. Cea mai bună ilustrare a lor este reportajul senzațional al unui post de televiziune rusesc chiar la începutul conflictului, în care armata ucraineană a fost acuzată de răstignirea unui băiețel la estul Ucrainei. Verificatorii faptelor au dovedit rapid că această fapt a fost complet inventat.
Totuși, povești similare continuă să fie create.
De fapt, nu există nicio dovadă că vorbitori de rusă sau etnicii ruș din estul Ucrainei au fost supuși persecuției si genocidului de către autoritățile ucrainene. Acest lucru este confirmat de rapoartele publicate de către Consiliul Europei, Biroul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și OSCE.
Declarațiile că Ucraina și Rusia sunt «un popor» - este unul dintre cele mai vechi și mai durabile mituri folosite împotriva Ucrainei. Chiar și dintr-o perspectivă istorică pe termen lung, acest argument nu rezistă criticei. Deși Ucraina și Rusia au rădăcini comune care datează din Rutenia Kieveană, care au existat din secolul al IX-lea până la mijlocul secolului al XIII-lea, este o greșeală când spunem că ucrainenii și rușii sunt un popor peste 800 de ani. În ciuda perioadelor lungi de stăpânire străină, Ucraina are o cultură și o identitate națională puternică și este un stat suveran.
Fraza «popor comun rus» fără granițe politice este o construcție ideologică care datează din vremea imperială și este folosita ca instrument pentru a submina suveranitatea și identitatea națională a Ucrainei.
Din 2014, autoritățile ruse cultivă intens acest mit, încercând să justifice agresiunea lor militară împotriva Ucrainei.
Fraza «sfere de influență» nu are locul în secolul XXI. La fel cu toate statele suverane, Ucraina este liberă să-și stabilească propria cale, politica externă, politica de securitate și aliații, precum și a lua decizia de a participa la organizații internaționale și alianțe militare.
Pentru a promova ideea că Ucraina se află în «sfera de influență» a Rusiei, autoritățile ruse și mass-media controlate de guvern susțin adesea că Ucraina nu este un stat «real». Propaganda rusă susținută de stat încearcă să denatureze istoria în moduri care să legitimeze ideea că Ucraina aparține sferei de interes a Rusiei.
Mitul 3: «În orice caz, Ucraina ar trebui să apeleze la Rusia după ajutor, pentru că UE și Vestul nu sunt interesați de țară și au abandonat-o».
Aceasta nu este adevărat.
UE și Ucraina sunt parteneri strategici. De fapt, Ucraina a devenit unul dintre cei mai apropiați parteneri ai UE, iar în ultimii ani acest parteneriat a fost consolidat prin Acordul UE-Ucraina despre asociere și creație Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător . În prezent, UE este cel mai mare partener comercial al Ucrainei, reprezentând peste 40% din volumul comerțului său. UE sprijină punerea în aplicare a unei game largi de programe în Ucraina în cadrul Parteneriatului estic și, de asemenea, sprijină Ucraina în implementarea programelor de reformă. Din 2014, UE a oferit Ucrainei 17 miliarde de euro în împrumuturi și granturi.
Din 2014, UE a sprijinit ferm suveranitatea, integritatea teritorială și independența Ucrainei în cadrul granițelor sale recunoscute internațional și a impus măsuri restrictive împotriva Rusiei pentru destabilizarea în mod deliberat a situației din Ucraina, inclusiv din peninsula Crimeea. În plus, UE ajută Ucraina să dezvolte rezistență la dezinformările și atacurile cibernetice.
Mitul 4: «NATO și Vestul sunt de vină pentru criza actuală. Dacă și-ar ține promisiunea de a nu extinde alianța, Rusia nu s-ar simți amenințată».
Aceasta nu este adevărat.
O astfel de promisiune nu a fost niciodată făcută și niciodată cerută de NATO. Mass-media rusă controlată de stat susține adesea că liderul sovietic Mihail Gorbaciov a primit o promisiune «verbală» că NATO nu se va extinde spre est după reunificarea Germaniei. De fapt, însuși Gorbaciov a respins această afirmație într-un interviu din 2014, spunând următoarele: «Problema «extinderii NATO» nu a fost discutată sau ridicată deloc în acei ani. Spun asta cu toată responsabilitatea. Nicio țară din Europa de Est nu a ridicat această problemă, chiar și după încheierea Pactului de la Varșovia în 1991».
Aceste așa-numite înțelegeri verbale sunt - ficțiune. Membrii NATO nu și-au luat niciodată un angajament politic sau legal de a nu extinde alianța dincolo de granițele Germanii unite.
Afirmația că NATO a promis că nu se va extinde denaturează în mod fundamental natura alianței. NATO, fiind o alianță de apărare, nu se «extinde» în sensul imperialist. Țările înseși solicită aderarea la NATO, în timp ce decizia de a adera la NATO este luată de actualele 30 de state membre NATO. Fiecare stat suveran își poate alege propria cale, iar țările vecine - în acest caz Rusia - nu au dreptul de a interveni.
Mitul 5: «Datorită expansiunii agresive a NATO, Rusia este acum «înconjurată de inamici» și trebuie să se apere».
Aceasta nu este adevărat.
Nici o țară sau alianță nu intenționează să captureze Rusia. Nimeni nu amenință Rusia. Într-adevăr, UE și Ucraina susțin ferm sistemul stabilit de securitate europeană. Trebuie amintit că din punct de vedere geografic Rusia este cea mai mare țară din lume, populația sa este de peste 140 de milioane de oameni, iar forțele sale armate sunt - una dintre cele mai mari din lume cu cel mai mare număr de arme nucleare. Încercările de a prezenta Rusia ca o țară aflată în pericol grav par nereale. Din punct de vedere geografic, mai puțin de o șaisprezece parte din granița terestră a Rusiei se află cu țările - membre NATO. Din cele 14 țări cu care Rusia se învecinează, doar cinci sunt membre NATO.
De asemenea, nu există niciun argument că utilizarea forței militare este singura soluție. Există mai multe organizații internaționale, acorduri bilaterale și formate în care Rusia poate participa la un dialog de pace și cooperare - cum ar fi OSCE și regimurile de control al armelor. UE menține deschise canale de comunicare cu Rusia, ca parte integrantă a celor cinci principii directoare ale politicii UE față de Rusia. Nu lipsesc formatele de comunicare consacrate. Ca stat suveran, Ucraina are tot dreptul de a-și determina politica și de a-și alege aliații. Ideea că Rusia ar trebui să aibă drept de veto asupra deciziilor suverane ale Ucrainei este nefondată. La urma urmei, nici UE, nici NATO nu cer un veto asupra deciziilor cu privire la care state pot deveni membre ale Organizației Tratatului de Securitate Colectivă, deoarece nici UE, nici NATO nu sunt părți la acest tratat.
Mitul 6: «Fie oricum, Rusia nu este responsabilă pentru tensiunile actuale din Ucraina. Ucraina nu respectă în mod deliberat acordurile de la Minsk, iar Vestul continuă să înarmeze Ucraina. Rusia trebuie să reacționeze rapid, protejându-și propriile granițe. Provocarea vine dinspre Vest».
Aceasta nu este adevărat.
De fapt, Rusia este cea care a concentrat 140.000 de militari și echipament militar la granița cu Ucraina, inclusiv pe peninsula Crimeea anexată ilegal.
Rusia este parte la Acordurile de la Minsk, cele mai recente documente oficiale în care Rusia a reafirmat suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. Cu toate acestea, Rusia, la rândul ei, nu a asigurat punerea în aplicare a acordurilor de la Minsk. Partea rusă și protejații săi nu au asigurat încetarea focului, nu au retras toate armele grele, nu au efectuat schimbul de deținuți politici pe principiul «toți pentru toți», nu au asigurat livrarea de ajutor umanitar celor aflați în nevoie, folosind mecanismul internațional. Dimpotrivă, Rusia consolidează formațiunile armate ilegale în estul Ucrainei. În plus, Rusia nu oferă observatorilor Misiunii Speciale de Monitorizare a OSCE acces nestingherit, inclusiv la granița ruso-ucraineană, unde misiunea de monitorizare (foarte mică) a încetat să funcționeze din cauza unui drept de veto al Rusiei în vara anului 2021.
Fără respectarea cuprinzătoare a regimului de încetare a focului, retragerea armelor grele, precum și asigurarea accesului deplin pe întregul teritoriu pentru misiunea de monitorizare a OSCE, este dificil de discutat despre implementarea părții politice a Pachetului de măsuri pentru Implementarea acordurilor de la Minsk. Cu toate acestea, Ucraina, în măsura posibilului, a respectat acordurile de la Minsk în absența controlului asupra unei părți a teritoriului și a luat măsuri în fiecare dintre puncte. A adoptat – iar ulterior a prelungit – legea privind statutul special și amnistia (2014) și a elaborat un proiect de lege privind alegerile locale (2014). Ucraina a adoptat amendamente la Constituție pentru a extinde autonomia teritoriilor acum necontrolate (2015).
Mitul 7: «UE este slabă și inutilă. De ce să discutăm cu UE?»
Aceasta nu este adevărat.
Instituția politică rusă încearcă din greu să convingă lumea că UE este slabă și nu este interesată de consolidarea păcii și securității internaționale. Din când în când, oficialii ruși și mass-media de stat descriu UE ca fiind inutilă și incapabilă să facă față crizelor, fie că este vorba de conflictul dintre Rusia și Ucraina sau de orice altă problemă internațională. În ianuarie 2022, ministrul de externe Serghei Lavrov a acuzat UE de «impotență».
Faptul că Europa se bucură de pace de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial este o respingere suficientă a acestei afirmații. UE, împreună cu ONU, NATO, OSCE, Consiliul Europei, țările «G7» și alți parteneri internaționali, aduce o contribuție tangibilă la asigurarea păcii și securității în Europa Mare și nu numai, inclusiv în Ucraina.
În plus, UE este cel mai mare spațiu economic integrat din lume și cel mai mare partener comercial al Ucrainei. Ambițiosul Acord de Asociere UE-Ucraina îi apropie prin sprijinirea reformelor din Ucraina, deschiderea accesului la piața unică a UE și armonizarea legislației, standardelor și normelor în diferite domenii.
Sursa: euvsdisinfo.eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu