Memoria scurtă a Moscovei sau cum sancțiunile au ucis URSS

Pe 10 februarie 1992, America a trimis de urgență 118 avioane de transport militar la Moscova, Sanct Petersburg și alte orașe din fosta URSS. Așa s-a început operațiunea «Provide Hope» («Oferă speranță»). Aceste avioane nu erau suficiente, așa că Departamentul de Apărare al SUA a închiriat avioane civile pe cheltuiala sa. Avioanele erau încărcate cu produs alimentar, haine, medicamente, echipament medical, șuncă, ciocolată, unt, cârnați și pâine conservată.

Modelul politic și economic al URSS s-a dovedit a fi extrem de ineficient, astfel încât pentru toate activitățile sale problema hranei pentru populație nu a fost rezolvată. La sfârșitul anilor 1980, a existat o lipsă totală de produs alimentar.

Conducerea de astăzi a Rusiei susține că sancțiunile sunt numai bune pentru țară. Cel mai interesant lucru este că Rusia de astăzi urmează calea Uniunii Sovietice - mod de existenţă sub sancţiuni. Hade să ne amintim cum a început Rusia sovietică.

În 1917, imediat după lovitura armată din octombrie și preluarea puterii de către bolșevici, pentru refuzul de a plăti datoriile Imperiului Rus și naționalizarea întreprinderilor străine, țările Antantei și Statele Unite au introdus o blocada comercială și navală, care a durat până în 1920.

Înainte de introducerea de noi sancțiuni, URSS a putut îndura timp de 5 ani. Rusia sovietică a restrâns Noua Politică Economică și a rupt acordurile de concesiune. Prin urmare, în 1925, Europa și Statele Unite au introdus o nouă blocada, pe care au numit-o «de aur» (de la URSS au încetat să accepte aur ca plată pentru echipamentele importate).

În 1939, Rusia a început războiul sovietic-finlandez, iar Statele Unite au interzis furnizarea de avioane și materiale pentru industria aeronautică.

În 1947, autoritățile americane au adoptat «Doctrina Truman» în raport cu URSS pentru că aceasta a impus «regimuri totalitare».

În martie 1948, Statele Unite au restricționat exportul de materiale strategice, echipamente și arme către URSS și țările socialiste din Europa de Est. În aceleași scopuri, în 1949 SUA, Marea Britanie, Canada, Franța, Germania, Australia, Japonia și alte țări au creat Comitetul de coordonare pentru controlul exporturilor.

În 1974, Congresul SUA a adoptat amendamentul «Jackson-Vanik», care a abolit tratamentul favorabil în comerțul cu URSS. În plus, a limitat acordarea de împrumuturi către URSS în legătură cu restrângerea dreptului acestora de a emigra. În plus, modificarea a introdus tarife speciale pentru mărfurile importate în Statele Unite din țări cu economii non-piață.

În prima jumătate a anilor 1980, ca răspuns la introducerea de trupe în Afganistan, Statele Unite au impus și restricții economice împotriva URSS (comerțul, creditare, interzicerea schimburilor culturale). De asemenea, URSS i s-au refuzat privilegiile de pescuit în apele SUA.

În 1981, Statele Unite au introdus o interdicție a furnizării către URSS de echipamente pentru construcția conductelor de petrol și gaze.

În 1986, Statele Unite au creat condițiile în care Arabia Saudită și-a crescut volumele producției de petrol. Сa rezultat, prețul petrolului a scăzut de la 30 de dolari pe baril la aproape 10 dolari.

Până în vara lui 1989, în URSS nu se mai vorbea despre îmbunătățirea sistemului socialist, doar despre schimbarea completă a acestuia. Un val de greve de amploare a avut loc în toată țara.

De la sfârșitul anului 1991, Europa de Vest a deschis primele programe de asistență umanitară pentru populația Rusiei. Cele mai memorabile au fost pulpele de pui din Statele Unite ale Americii, care sunt poreclite popular «picioarele lui Bush» («Bush legs»). Acest ajutor umanitar s-a continuat aproape șapte ani la rând și a ajutat populația săracă să suporte mai ușor vremuri dificile.

În mod surprinzător, când criza penuriei de alimente a trecut, «populația recunoscătoare» a început să se gândească de ce Statele Unite furnizează doar pulpe de pui Rusiei și unde este restul de pui? Populația și-a explicat rapid că americanii mănâncă doar «carne alba», iar restul (dăunător pentru sănătate) este trimis în Rusia. A existat, de asemenea, un zvon că «picioarele lui Bush»  – erau un stoc strategic al NATO care a fost păstrat în depozitele americane de mai bine de 10 ani și, deoarece termenul de valabilitate a expirat, au decis să le vândă ieftin Rusiei. Puțin mai târziu, întreaga populație vorbea despre faptul că puiul american a fost crescut pe hormoni de creștere interziși și de asemenea, că fermele americane de păsări folosesc clorul în concentrații mari pentru a procesa carnea.

Mașina de stat de dezinformare a populației a funcționat atât în URSS și continuă să funcționeze în Rusia modernă. Poți fi sigur: acolo unde s-au născut zvonuri despre pericolele cărnii din ajutorul umanitar, acolo se inventează și povești despre beneficiile moderne ale sancțiunilor vestice.